Căii ferate nu i-a venit vremea în România

Cam aceasta pare a spune Sorin Chinde, vicepreședinte GRAMPET, cu referire la faptul că în România încă se derulează în trombă un program de autostrăzi, în timp ce modernizarea căii ferate așteaptă. După definitivarea primului e de așteptat și o intensificare a lucrărilor de cale ferată.

Ungaria şi Polonia au investit masiv în infrastructura feroviară, care în România încă lasă mult de dorit, şi probabil că după ce este finalizat programul de autostrăzi, în 2030-2032, vom vedea investiţii masive în zona de cale ferată, este de părere Sorin Chinde, vicepreşedinte GRAMPET Group, potrivit Businessmagazin.ro.

”Şi mă refer la investiţii pentru modernizare şi upgradare, nu pentru aducerea căilor ferate la stadiul care era până în ’90. Ungaria a investit foarte mult în zona feroviară, are o infrastructură foarte bună pentru transport de marfă. Durează 12 ore ca să traversezi Ungaria şi 2 zile România. Ar trebui să avem 12-14 ore timp de tranzit ca să fim competitivi pe zona de transport”, a spus Sorin Chinde în cadrul conferintei ZF Logistică&Transporturi 2025.

Cum se poate dubla traficul feroviar

Modernizarea infrastructurii feroviare este o necesitate şi prin prisma Green Deal, care prevede ca 30% din transporturile derulate acum rutier să fie transferate pe feroviar până în 2030. ”Raportul între o tonă de marfă trasportată pe feroviar vs rutier este acum 1/6. Transferul a 30% înseamnă creştere de 200% pe feroviar”.

Dar Sorin Chinde atrage atenţia că nici în România, nici în UE nu există un program clar care să explice autorităţilor şi companiilor cum să facă acest transfer.

”E nevoie de investiţii în forţa de muncă, e nevoie de 2 ani de training pentru un mecanic de locomotivă, e nevoie de achiziţii de material rulant. E nevoie de interconectivitate între rutier şi feroviar. În România nu există terminale de transport intermodal suficiente, de exemplu”.

Infrastructura feroviară locală a suferit timp de 30 de ani de subfinanţare, investiţiile alocate fiind foarte mici în raport cu necesarul. Un exemplu este modernizarea coridorului Curtici-Contanţa, început în 2001, cu un total de 829 km, din care, după 24 de ani nu a fost finalizat nici măcar jumătate.