Titulare a unor contracte de miliarde de euro în România, firmele turcești riscă să fie interzise din toate procedurile de achiziții publice din UE, inclusiv de la noi. Aceasta în cel mai rău caz. În cel mai bun caz acestea rămân la mâna autorităților contractante care pot fără drept de apel să le dea contracte sau nu. Singura lor șansă este participarea la achiziții publice cu filiale situate pe teritoriul UE.
Lovitura administrată firmelor turcești vine odată cu Hotărârea Curții de Justiție în cazul C-652/22 Kolin Inșaat Turizm Sanayi ve Ticaret AȘ împotriva Državna komisija za kontrolu postupaka javne nabave (Autoritatea croată de achiziții) cu participarea HŽ Infrastruktura d.o.o., Strabag AG, Strabag d.o.o. și Strabag Rail a.s.
Practic totul a pornit de la o licitație în valoare de 271 milioane euro pentru modernizarea unei căi ferate. În urma unor dispute în jurul posibilității ca unul dintre participanți să completeze documentația de participare la licitație, o Curte croată de Apel s-a adresat pentru obținerea lămuririlor CJUE (după cum și la noi Curtea de Apel București a solicitat în urmă cu câțiva ani CJUE o pronunțare privind excluderea companiei chineze CRRC la licitația de achiziție de material rulant electric de către ARF). Vom prezenta mai pe larg in finele articolului disputa dintre turcii de la Kolin și croați.
CJUE dezbate dreptul turcilor de a participa la licitații și a invoca egalitatea
Acum chestiunea a fost că CJUE nu s-a mărginit să analizez speța în sine ci a dezbătut capacitatea unei firme din afara UE, mai precis dintr-o țară care nu are acord de achiziții cu UE, să pretindă tratament egal cu ceilalți, turcii afirmând că au fost nedreptățiți și că nu au beneficiat de tratament egal.
Procedura CJUE prevede mai întâi o analiză a cazului efectuată de un avocat general (în cazul de față avocatul irlandez Anthony Collins), urmată de recomandările acestuia făcute Curții și apoi de pronunțarea Curții.
În recomandarea făcută în acest caz Collins aproape că a pledat pentru o interdicție a participării firmelor turce în procedurile de achiziție publică din UE. Pronunțarea avocatului doar lasă să se înțeleagă acest lucru dar comunicatul de presă o spune și mai clar.
„Comisia consideră că, în afară de operatorii economici la care se referă articolul 43 din Directiva 2014/25, operatorii economici din țările terțe (Turcia sau China printre acestea – n.red.) nu au dreptul de a participa la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în Uniunea Europeană și, prin urmare, pot fi excluși de la acestea”, este un fragment, spre exemplu, din opinia sa.
În comunicatul de presă avocatul este chiar mai tranșant. „În concluziile prezentate astăzi, avocatul general Anthony Collins examinează mai întâi problema admisibilității trimiterii. Acesta amintește că, în ceea ce privește operatorii economici din țările terțe, numai cei stabiliți într-o țară parte la Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului sau la un alt acord internațional privind atribuirea contractelor de achiziții publice prin care UE este obligată se pot prevala de dispozițiile Directivei privind achizițiile publice. Întrucât Kolin nu este stabilită într-o astfel de țară, aceasta nu are dreptul de a participa la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice reglementată de Directiva privind achizițiile publice și, prin urmare, nu poate invoca dispozițiile acestei directive în fața instanțelor statelor membre”, spune avocatul irlandez.
Norocul a fost acela că judecătorii CJUE nu și-au însușit sută la sută opiniile. În opinia CJUE firmele turcești pot fi primite în licitație (la latitudinea statelor membre atunci când legislația UE nu le exclude) dar acestea nu pot invoca și nu pot cere tratamentul egal cu cele din statele membre UE.
„Prin urmare, dreptul conferit de articolul 45 alineatul (1) din Directiva 2014/25 „oricărui operator economic interesat” de a depune o ofertă ca răspuns la o invitație la o procedură concurențială de ofertare în cadrul unei proceduri deschise de atribuire a unui contract de achiziții publice în Uniune nu se extinde la operatorii economici din țări terțe care nu au încheiat un astfel de acord internațional cu Uniunea. El nu implică nici faptul că acești operatori, atunci când li se permite să participe la o asemenea procedură, au dreptul să invoce beneficiul directivei amintite. A interpreta în mod diferit această dispoziție și a acorda în acest mod o întindere nelimitată domeniului de aplicare personal al directivei menționate ar însemna să se garanteze operatorilor economici din aceste țări terțe un acces egal la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în Uniune. Or, pentru motivul prezentat la punctul 46 din prezenta hotărâre și așa cum enunță de asemenea, în prezent, considerentul (10) al Regulamentului IPI, Directiva 2014/25 trebuie înțeleasă în sensul că accesul operatorilor economici din țările terțe menționate la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziții publice din Uniune nu este asigurat și că acești operatori pot fi excluși de la respectiva procedură”, spune Hotărârea CJUE.
Decizia reamintește de înțelegeri dintre Turcia și UE, de deschidere treptată și reciprocă a piețelor care însă nu au fot puse în practică. „Desigur, articolul 57 din protocolul adițional prevede adaptarea progresivă, potrivit unui ritm și unor modalități definite de Consiliul de asociere, a condițiilor de participare la licitațiile de achiziții publice din Uniune și, respectiv, din Turcia, pentru a elimina, la termen, discriminările între operatorii economici din Uniune și operatorii economici turci. Totuși, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 9 și 10 din concluzii, adaptarea prevăzută de acest articol 57 nu a avut loc până la această dată, iar deschiderea reciprocă a piețelor de achiziții publice între Uniune și Republica Turcia nu a fost, așadar, realizată până în prezent”, spune Curtea.
Decizia CJUE nu duce la excludere automată
Dar semnifică toate aceste lucruri excluderea automată a firmelor turce din licitații? Florin Irimia, avocat in cadrul Casei Ceparu și Irimia spune că nu. „Nu, nu. Din punctul meu de vedere singurul aspect e ca firmele turcesti nu pot invoca legislația europeană. Nu se restricționează accesul la procedurile de atribuire. Ei nu pot invoca nerespectarea dreptului național, e probabil și un semnal politic, nu e o restricționare directă. Va apărea însă o reticență generată față de acest companii, nu înseamna că vor fi respinse automat doar că vor avea anumite dificultăți să își exprime nemulțumirile în fața instanțelor. Opinia avocatului general nu e obligatorie e doar o recomandare. Judecătorii au mers pe o abordare mai prudentă”, a declarat el pentru Club Feroviar.
Soluția filialelor din țări UE
Există o portiță prin care companiile turce pot evita astfel de situații. Acestea au participat la licitații în România prin intermediul filialelor înregistrate în țări UE. Spre exemplu la Cluj licitația a fost câștigată de Gülermak Spólka Z Ograniczona Odpowiedzialnoscia înregistrată în Polonia.
O analiză Economedia arată că firmele constructoare din Turcia au contracte de aproximativ 6 miliarde de euro cu autoritățile centrale și locale pentru lucrări la autostrăzi și magistrale de metrou, conform datelor oficiale pe care le-a analizat Economedia. Pentru infrastructura de transport rutier, Makyol, Mapa-Cengiz, Nurol, Alsim Alarko și Ozaltin au contracte de 3 miliarde de euro cu Ministerul Transporturilor/CNAIR pentru 165 km de autostradă și drum expres, iar Gulermak și Makyol-Alsim Alarko au contracte de aproape 2,5 miliarde de euro pentru cele două magistrale noi de metrou Cluj-Napoca (1,8 miliarde de euro) și București, Gara de Nord-Otopeni cu cele două secțiuni. Totodată, ESTA, a semnat cu CNAIR două contracte de aproape 400 milioane Euro pentru lărgire și reabilitare DN 71 Bâldana-Târgoviște-Sinaia.
În mai la Ankara, în Turcia, Guvernele României și Turciei au avut o ședință comună, iar printre temele de discuție s-au numărat și investițiile în infrastructură. Potrivit datelor oficiale, Turcia este primul partener comercial din afara UE al României. ,,Turcia este principalul partener comercial non-UE al României și prima destinație extra-comunitară a exporturilor românești. Prin viitoarele proiecte în energie, transporturi, agricultură, industrie agroalimentară și de apărare ne-am propus să creștem schimburile comerciale la 15 miliarde de dolari”, afirma atunci premierul Marcel Ciolacu.
Cronologia disputei Kolin Turcia- Croația
- La 7 septembrie 2020, HŽ Infrastruktura d.o.o., societate de drept croat care se ocupă de gestionarea, întreținerea și construcția de infrastructuri feroviare în Croația, a inițiat o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice cu o valoare estimată de 2 042 900 000 kune croate (HRK) (aproximativ 271 de milioane de euro) fără TVA pentru construirea unei infrastructuri feroviare între localitățile Hrvatski Leskovac (Croația) și Karlovac (Croația), contract care urma să fie atribuit pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.
- Potrivit instrucțiunilor adresate ofertanților de către HŽ Infrastruktura, aceștia trebuiau să își demonstreze capacitățile tehnice și profesionale prin comunicarea unui document care să ateste că, în cei zece ani anteriori deschiderii procedurii menționate, acești ofertanți executaseră lucrări de construcție de infrastructuri feroviare sau rutiere cuprinzând poduri, viaducte sau pasaje, cu o valoare totală de cel puțin 30 000 000 HRK (aproximativ 4 milioane de euro) fără TVA.
- La 25 ianuarie 2022, HŽ Infrastruktura a adoptat o decizie de atribuire a contractului în discuție în litigiul principal selectând ca ofertă cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pe cea a societății de drept austriac Strabag AG, a societății de drept croat Strabag d.o.o. și a societății de drept ceh Strabag Rail a.s. (denumite în continuare împreună „grupul Strabag”).
- Kolin, care figura printre ofertanți, a formulat o contestație împotriva acestei decizii la comisia de control.
- Prin decizia din 10 martie 2022, această comisie a anulat decizia emisă de HŽ Infrastruktura menționată la punctul 23 din prezenta hotărâre, pentru motivul că nu se stabilise în mod corespunzător că grupul Strabag dispunea de capacitățile tehnice și profesionale necesare.
- La 6 aprilie 2022, în cadrul procedurii ulterioare anulării deciziei sale de atribuire, în temeiul articolului 263 alineatul (2) din Legea privind achizițiile publice, HŽ Infrastruktura a solicitat grupului Strabag să prezinte, dacă este cazul, o listă completată a lucrărilor realizate, însoțită de o atestare care să certifice buna execuție și finalizarea acestor lucrări.
- La 7 aprilie 2022, grupul Strabag a depus o astfel de listă, însoțită de o asemenea atestare, care data din 21 martie 2016. Lista completată cuprindea o nouă referință, cu titlul „A9 Pyhrn Autobahn Tunnelkette Klaus Vollausbau Baulos 1, Talübergang Steyr und Rampenbrücke” („Lotul 1 din construcția completă a lanțului de tuneluri din Klaus pe autostrada A9 Pyrn, viaduct peste Valea Steyr și pod în arc”).
- La 13 aprilie 2022, în temeiul articolului 263 alineatul (2) din Legea privind achizițiile publice, HŽ Infrastruktura a solicitat grupului Strabag să aducă clarificări cu privire la atestarea din 21 martie 2016.
- La 21 aprilie 2022, grupul Strabag a completat această atestare prin comunicarea unor înscrisuri din care rezultau valoarea exactă a lucrărilor privind infrastructura în discuție și o listă completată care menționa lucrările realizate.
- În urma unei reexaminări și a unei reevaluări a ofertelor, HŽ Infrastruktura a adoptat la 28 aprilie 2022 o nouă decizie de atribuire a contractului în discuție în litigiul principal în favoarea grupului Strabag. Astfel, ea a apreciat că noua referință menționată la punctul 27 din prezenta hotărâre era suficientă în sine pentru a demonstra că acest grup dispunea de capacitățile tehnice și profesionale necesare.
- Kolin a formulat o contestație împotriva acestei noi decizii de atribuire la comisia de control, susținând că inițiativa HŽ Infrastruktura de a solicita grupului Strabag să își completeze lista de lucrări era nelegală.
- Prin decizia din 15 iunie 2022, comisia de control a respins această contestație, pentru motivul că nicio dispoziție națională nu se opunea ca grupul Strabag să completeze lista lucrărilor prin indicarea realizării altor lucrări decât cele care figurau inițial în aceasta, întrucât articolul 263 alineatul (2) din Legea privind achizițiile publice permitea într‑adevăr autorității contractante să solicite unui ofertant să completeze sau să clarifice probele furnizate.
- Kolin a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii la Visoki upravni sud (Curtea Administrativă de Apel, Croația), care este instanța de trimitere, susținând că sunt nelegale nu numai solicitarea adresată grupului Strabag de către HŽ Infrastruktura de a completa lista lucrărilor atașată inițial la oferta sa, ci și luarea în considerare a listei completate a lucrărilor, în măsura în care acceptarea referinței menționate la punctul 27 din prezenta hotărâre ar modifica în mod substanțial oferta acestui grup și ar încălca printre altele principiul egalității de tratament.
- Având în vedere articolele 36 și 76 din Directiva 2014/25, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la posibilitatea unei entități contractante precum HŽ Infrastruktura de a lua în considerare, după anularea de către comisia de control a primei sale decizii de atribuire a contractului în cauză, documente suplimentare privind capacitățile tehnice și profesionale ale grupului Strabag, care nu figurau în oferta inițială depusă de acest grup și care au fost prezentate de acesta din urmă la cererea entității contractante respective.
- În aceste condiții, Visoki upravni sud (Curtea Administrativă de Apel) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE.
Share
Facebook
X
LinkedIn
Telegram
Tumblr
WhatsApp
VK
Mail