Verificări ale tuturor agajaților din siguranța feroviară. După 2000, România a lăsat garda jos la pregătirea mecanicilor de locomotivă

Verificări ale tuturor agajaților din siguranța feroviară. La nivelul conducerii Ministerului Transporturilor există discuții privind elaborarea unui Ordin de ministru care să impună verificări ale întregului personal implicat în siguranța feroviară.

Speriați de consecințele recentului accident feroviar din Grecia, dar și de cel întâmplat în dimineața de 13 martie la Roșiori, județul Teleorman, oficialii Ministerului Transporturilor au decis să ia măsuri. La nivelul conducerii ministerului au avut loc marți discuții privind verificări ale personalului din siguranța feroviară care să aibă loc „peste rând”, cum s-ar zice în condițiile în care acestea au loc oricum anual la toate funcțiile de siguranța circulației. De exemplu, dacă un mecanic a fost evaluat în luna ianuarie, el va fi reevaluat indiferent de verificarea sa.

Verificări ale tuturor agajaților din siguranța feroviară

Promovarea unui Ordin ar urma să aibă loc la sugestia ASFR (Autoritatea de Siguranță Feroviară), potrivit informațiilor deținute de Club Feroviar. Măsura însă nu convinge sindicatele.

„Nu știu dacă e ok. E o măsură pe care o putem contesta sau nu, dar eu spun că nu va aduce nimic bun. Dacă se va face verificarea tot cu CENAFER, nu știu cum se va face, va fi o comisie mixtă, cu aceeași procedură, cu aceiași oameni, deci dacă nu au fost depistați până acum… Nu văd ceva benefic”, opinează Iulică Măntescu, lider la Federației Mecanicilor de Locomotivă, întrebat de Club Feroviar.

Apoi, nu este clar dacă statul are disponibilă infrastructura necesară verificării a zeci de mii de angajați, poate în termen scurt. Sunt necesare săli de clasă, comisii de verificare, sume alocate cu acest scop pentru plata examinatorilor.

Până atunci va trebui însă realizat un proiect de Ordin de ministru care să fie pus pe transparență să ajungă în dialog social.

Cum a lăsat România garda jos la pregătirea personalului

Există un alt aspect care trebuie abordat. În ultimii ani, transporturilor feroviare au lăsat garda jos la pregătirea și verificarea personalului feroviar. Cazul mecanicilor de locomotivă este sugestiv și, fără a induce ideea că accidentul de la Roșiori a avut loc din vina mecanicului (vinovățiile sunt stabilite doar de către AGIFER), este bine de aruncat o privire asupra lucrurilor schimbate în ultimii ani în pregătirea mecanicilor de locomotivă.

Club Feroviar a discutat cu un mecanic de locomotivă cu state vechi în domeniu care a activat și în ultimii ani, dar și înainte de 1990. Ce s-a schimbat în ultimele decenii, după cum relatează acesta:

• A apărut o presiune din partea operatorilor în sensul simplificării și scurtării perioadei de școlarizare, în condițiile în care oricum ea s-a simplificat mult în urmă cu 20 de ani.
• Înainte un mecanic era obligat să lucreze doi ani în atelier, să se familiarizeze cu locomotivele, problemele din sistem. După aceea se mergea și se făcea școală de mecanici ajutor la șase luni. Se dădea examen, se obținea certificat de absolvire și era obligat ca minimum un an să lucreze ca mecanic ajutor. Sistemul a ținut cel puțin până în 2000. S-a eliminat și acum se face direct școală de mecanic care constă în șase luni teorie și trei luni de practică. Acum există presiuni să se scurteze la trei luni și această școală, ori afară această școală durează doi ani. Și așa calitatea personalului pregătit a scăzut foarte mult.
• Înainte instituția abilitată avea lectori pregătiți pe fiecare materie în parte, de exemplu la 14 materii aveai 14 lectori. Acum școlarizarea stă într-un singur lector care poate să nu fie de specialitate.
• În clasă se școlarizează până la 80 de oameni și online. Ai nevoie de oameni bine pregătiți care să știe în momente cheie cum să reacționeze și să respecte reglementările.
• Partea practică se face și nu se face.
• Deși după obținerea permisului de mecanic, acesta se specializează pe tipuri de locomotive și de trasee, perioada inițială de nouă luni de șocală nu poate fi ignorată. El învață meserie în anul în care obține autorizațiile în prezența unui mecanic formator și instructor, dar în primele luni de școală acolo se învață partea teoretică.
• După 2000 s-au modificat multe. Dar mecanicul care vrea să învețe meserie trebuie să se autoinstruiască.
• Dacă au existat frânări de urgență (pe forumurile de transporturi feroviare apar informații că mecanicul personalului de la Roșiori ar fi avut la activ „frănări de urgență” – evenimente anormale), normal trebuia examinat psihologic să vadă cauzele, căci poate fi vorba de neatenția sa la conducerea trenurilor.
• Nici examenele psihologice nu se fac cum se făceau odată. Erai supus timp de opt ore la diferite probe. Acum dacă te duci la un agent autorizat privat o să constați că mecanicul, impiegatul, toți, în 15-30 minute au intrat și au plecat. Au plătit la casierie banii și pleacă. Asta s-a întâmplat prin desființarea în 2013 de către Fenechiu și Ponta (miniștri ai Transporturilor) a sistemului care a funcționat bine și privatizarea lui. Unde dictează banii nu intersează decât încasările, nu ce se întâmplă cu omul. Până atunci se făceau doar la clinicile CFR. Una e să faci verificări în două zile la 14 cabinete, alta e să faci în firmă autorizată în apartament, unde cel mult dacă te vede un doctor sau o asistentă. E un dezastru în sistem.