A murit profesorul Cătălin Cruceanu. O viață dedicată căii ferate

A murit profesorul Cătălin Cruceanu, un om care și-a dedicat întreaga viață căilor ferate. Club Feroviar transmite condoleanțe familiei îndoliate.

De profesie inginer mecanic, specializat în Material Rulant de Cale Ferată, Cătălin Cruceanu și-a început cariera în 1986 la Regionala CF București. Din 1990 a activat în mediul universitar, la Universitatea Politehnica București, unde a fost, pe rând, asistent, șef de lucrări și conferențiar la Facultatea de Transporturi, Departamentul Material Rulant de Cale Ferată.

Lucrarea de referință profesorului Cătălin Cruceanu este cartea ”Frâne pentru vehicule feroviare”, publicată la Editura Matrix Rom în 2009. De asemenea, lucrările științifice în domeniul dinamicii longitudinale a trenurilor pe care le-a publicat de-a lungul timpului sunt recunoscute pe plan internațional, fiind citate de numeroși cercetători.

Nu în ultimul rând, trebuie evidențiat faptul că a fost prodecan al Facultății de Transporturi timp de 12 ani de zile.

A murit profesorul Cătălin Cruceanu. Amintirile unui fost student

Viorel Lucaci, în prezent inspector de stat în cadrul ASFR, a fost student al profesorului Cătălin Cruceanu. Iată ce își amintește despre el, din perioada când îl asculta de pe băncile facultății:

”Am avut onoarea de a-i fi student în promoția 2006 a secției de la Facultatea de Transporturi din cadrul Universității Politehnica Bucureşti. Domnul Cătălin Cruceanu era unul din profesorii simpatici, bine pregătiți şi dedicați meseriei de dascăl. Era un cadru didactic care se apropia de studenți, fiind deschis la idei şi mai mereu vesel. Atunci când era cazul, venea cu glume discrete, care înveseleau atmosfera studenților. Avea un stil plăcut şi eficient de predare, care te făcea să înțelegi repede temele disciplinelor sale, chiar din timpul cursului sau al laboratoarelor. Lecturile ulterioare doar fixau cunoștințele. Una din disciplinele sale era legată de frânarea trenurilor. Un domeniu de bază pentru specialitatea secției respective. Prin modul în care Domnul Profesor ne explica pe scheme şi pe standurile de laborator cum funcționau subansamblurile echipamentelor de frână, ajunsesem să înțeleg destul de bine fundamentele sistemelor de frânare folosite la vehiculele feroviare. Îmi recomandase cărți şi mereu îmi spunea: . Mi-a rămas adânc în minte ideea cu care Domnul Profesor ne-a introdus în cursul său de frâne. O idee care venea cumva ca un fel de glumă, dar care am înțeles imediat că era un raționament cât se poate de serios. Domnul Profesor ne tot spunea la începutul cursului său: „Tizule… cel mai grav la calea ferată nu este când nu poate porni un tren, ci când el nu se mai poate opri>”.

Dumnezeu să-l odihneasă în pace!