Cum influențează transportul feroviar competitivitatea României

Transportul feroviar de marfă este o miză pentru competitivitatea României, afirmă președinta Organizației Patronale a Societăților Feroviare Private din România (OPSFPR), într-o analiză.

Transportul feroviar are efecte importante asupra competitivității economice a țării, explică Simona Istrate într-o analiză pe LinkedIn. Intertitlurile ne aparțin.

„România are un interes economic direct ca transportul feroviar de marfă să funcționeze bine. Prețul și durata transportului influențează competitivitatea producției agricole, aprovizionarea industriei și capacitatea Portului Constanța de a atrage fluxuri comerciale. Când transportul devine mai scump sau nesigur, avantajul unei recolte bune, al unei capacități industriale ori al unei poziții geografice favorabile se poate pierde pe drumul către client.

Discuție nu despre operatori, ci despre poziționarea economică a României

De aceea, discuția despre operatorii feroviari privați privește mult mai mult decât situația unor companii. Privește capacitatea României de a produce, de a exporta și de a valorifica locul pe care îl ocupă pe harta comercială a Europei.

Raportul IRG-Rail publicat în 2026, cu date aferente anului 2024, confirmă că operatorii care concurează cu întreprinderile istorice naționale au ajuns la 58% din piața europeană de transport feroviar de marfă, măsurată în tone-kilometru nete. Această categorie include operatori privați și operatori aparținând unor grupuri feroviare de stat din alte țări.

În România, operatorii privați fără legături cu întreprinderile istorice realizau 68% din prestația de transport. Alte 12% reveneau operatorilor istorici străini și filialelor acestora, iar 20% operatorului istoric național. Funcționarea pieței se sprijină, așadar, în mare măsură pe investițiile și activitatea companiilor private.

Ca președinte al OPSFPR, consider că România trebuie să valorifice această capacitate economică. Companiile care investesc în locomotive, vagoane și personal asigură legătura dintre producători, terminale, porturi și piețele de desfacere. Randamentul acestor investiții depinde însă de infrastructura disponibilă și de deciziile prin care este organizată circulația.

O piață liberalizată trebuie să poată atrage mai multă marfă

Creșterea cotei operatorilor concurenți arată că deschiderea pieței a produs rezultate. Dar o cotă mai mare într-o piață care se restrânge nu este suficientă. La nivel european, prestația feroviară de marfă a scăzut cu 2% în 2024, deși ponderea concurenților a crescut.

Pentru România, întrebarea decisivă este câtă activitate economică poate susține sistemul feroviar. Cât de repede ajunge producția la export? Cât de sigur poate fi aprovizionată o fabrică? Câte transporturi poate prelua un terminal? Răspunsurile influențează costurile firmelor și deciziile lor de investiții.

Raportul CFR SA pentru 2025 indică o viteză comercială de 14,76 km/h și o regularitate de 53,62% pentru trenurile directe de marfă. Aceste rezultate afectează capacitatea de a oferi clienților un serviciu pe care să își poată construi activitatea.

Când un tren întârzie, vagoanele și locomotiva revin mai târziu la următoarea comandă. Pentru același volum sunt necesare mai multe resurse, iar costul pe tonă crește. Clientul trebuie, la rândul său, să suporte așteptarea, să își ajusteze stocurile sau să găsească o alternativă. Costul se propagă din transport în producție și comerț.

Pentru fluxurile internaționale, alternativa poate fi și o altă rută, printr-un alt port. În asemenea situații, România riscă să piardă împreună transportul feroviar, manipularea mărfurilor, depozitarea și alte servicii logistice. Poziția geografică oferă o oportunitate. Calitatea serviciului decide dacă ea se transformă în activitate economică.

Investițiile publice trebuie să îmbunătățească serviciul

Investițiile publice trebuie să îmbunătățească serviciul și să protejeze continuitatea lui.

Modernizarea infrastructurii este necesară. Tocmai pentru că investițiile sunt importante, trebuie evaluat atent modul în care lucrările afectează transporturile pe durata execuției.

Programarea restricțiilor trebuie să includă capacitatea efectivă a rutelor alternative, tonajele admise, timpii suplimentari și efectul asupra circuitului materialului rulant. Consultarea operatorilor trebuie făcută când soluția mai poate fi îmbunătățită. Ei cunosc contractele, fluxurile și resursele care trebuie corelate cu programul lucrărilor.

România are nevoie ca investițiile în linii, terminale și porturi să funcționeze împreună. Capacitatea suplimentară a unui terminal produce rezultate numai dacă trenurile pot ajunge la el și pot pleca mai departe. De aceea, performanța trebuie urmărită pe întregul circuit al mărfii.

Politica feroviară este și politică industrială, agricolă și comercială

Susțin reducerea poverii accesului la infrastructură, un tratament fiscal al motorinei feroviare care să sprijine competitivitatea și finanțarea predictibilă a întreținerii rețelei. Aceste măsuri trebuie evaluate prin transporturile pe care le pot păstra sau atrage și prin efectele asupra economiei.

La fel, orice obligație nouă de investiții impusă operatorilor trebuie fundamentată prin costuri, beneficii, finanțare și un calendar realizabil. O reglementare poate urmări un obiectiv justificat și, totuși, poate reduce capacitatea de transport dacă implementarea ei ignoră resursele disponibile.

Interesul României este să aibă o piață feroviară competitivă, în care investițiile publice și private să producă mai multă activitate economică. Acest interes cere reguli transparente, acces nediscriminatoriu și decizii construite cu participarea efectivă a celor care transportă mărfurile.

România trebuie să poată oferi industriei și agriculturii un transport pe care se pot baza. Iar fluxurilor internaționale, un motiv comercial solid să treacă prin țara noastră. Aici se măsoară rezultatul politicii feroviare.