Hotelul CFR Marfă din Predeal riscă vânzarea la preț de penthouse în București

Hotelul CFR Marfă Expres din Predeal nu și-a găsit cumpărător la finele primei runde de vânzare prin licitație de către ANAF.

Agenția Națională de Administrare Fiscală – ANAF nu a obținut până duminică dimineața, termen de închidere a licitației, o ofertă pentru hotelul Expres din Predeal, pentru care a solicitat un preț inițial de 13,3 milioane lei, fără TVA (fiind scutit de această taxă).

Hotelul a stat zece zile în procedură de vânzare după o altă perioadă consistentă, mai îndelungată, de publicitate pentru activul preluat de stat de la falimentara companie publică.

Imediat după expirarea perioadei de vânzare, luni dimineața ANAF a început a doua licitație pentru activul de pe Valea Prahovei de data aceasta la un preț cu un sfert mai mic.

Prețul inițial, cel din evaluare

Prețul inițial cerut a fost unul rezultat în urma evaluărilor, după aprecierea noastră fiind la nivelul pieței. Astfel hotelul are 29 de camere, o suprafață construită de 202 metri pătrați edificată pe un teren de 1500 metri pătrați. Prețul solicitat a fost deci în jurul a 2,66 milioane euro, un preț comparabil cu alte clădiri cu destinație similară din stațiune.

Un alt hotel de 26 de camere central la Predeal se vinde cu 1,95 milioane euro iar altul de zece camere cu 1,49 milioane euro.

Regulamentele ANAF permit însă vânzări ale activelor sechestrate de stat cu 25% din valoare, dacă bunul a intrat în proprietatea statului. La primele trei licitații prețul se diminuează cu câte 25% pentru ca după a patra licitație să scadă la 25% din cel inițial dar nu mai mult, spune Regulamentul instituției.

Aceasta înseamnă că în final există posibilitatea ca hotelul să se dea cu 25% din valoarea inițială adică cu 650 mii euro. (reducerea e de 50% dacă bunul e sechestrat de stat și de 75% dacă e intrat in proprietatea statului). Acesta este prețul la care, spre exemplu în București, se vinde un apartament nou de patru camere cu suprafață mai generoasă sau un penthouse nou, dar nu cel mai scump care poate depăși un milion de euro.

Vânzările de active ale CFR Marfă au loc într-un context în care la nivelul societății există salarii restante cu începere de la momentul lunii iunie, după cum declara anterior pentru Club Feroviar, Iulică Măntescu lider sindical.

Statul prioritate înaintea angajaților

Apare întrebarea: oare aceste vânzări prin licitație a unor bunuri proprite nu reprezintă un avantaj nemeritat obținut de stat în calitatea sa de legiuitor? În urma vânzărilor statul se îndestulează pentru datoriile neplătite de către CFR Marfă însă ulterior angajații mai au de unde să își recupereze salariile restante?

Nu ar fi mai bine ca in situația în care statul creditor are de primit bani de la o firmă în insolvență să ceară declanșarea procedurii, realizarea unui plan de insolvență fără a pune proprire pe bunuri și fără a le vinde el însuși lăsând descoperiți salariații?

Potrivit procedurilor legale, atât statul, cât și salariații sunt creditori garantați în cazul unui plan de reorganizare. Vânzarea anticipată a bunurilor nu reprezintă oare o epuizare a resurselor disponibile pentru plata salariilor?

Întrebările sunt cu atât mai acute cu cât în prezent nu există un orizont de timp pentru declanșarea falimentului la CFR Marfă (instanța a respins o a doua cerere a companiei), iar restanțele salariale au început să se adune. O inițiativă  legislativă a Guvernului de transformare în lege a OUG 6 din 2026 a fost respinsă săptămâna trecută de mai multe partide parlamentare, inițiativă care permitea acordarea a cinci salarii compensatorii în caz de concedieri.

O altă inițiativă legislativă, mai generoasă, demarată însă de abia zilele trecute prevede acordarea despăgubirilor din Fondul de Garantare a Creanțelor Salariale inclusiv în cazul în care instanța nu s-a pronunțat într-un dosar de faliment.

UNPIR: discuția e amplă

Întrebat de Club Feroviar dacă nu ar fi mai corect ca statul să aștepte recuperarea banilor (în cazul CFR Marfă ajutor de stat acordat ilegal și alte contribuții la buget), Cătălin Andrei Dascăl, președinte al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), a declarat: „E o discuție amplă căci până la urmă şi statul la fel ca orice alt creditor îşi urmăreşte interesul de creditor care vrea să recupereze din creanţă cât mai mult. Modalitatea în care alegi să recuperezi creanța e o chestiune de oportunitate şi opţiune”.

El mai spune că salariații ar putea să încerce să se ducă în procedură lor până se va deschide procedura și să își valorifice la fel drepturile la un executor fiscal explicând că „şi noi avem de luat bani”.

Oricum, după deschiderea procedurii executarea va fi suspendată  iar eventualele sume nedistribuite vor fi alocate în procedură. „Sunt reguli, este o chestiune de oportunitate”, explică el.

„De abia când se ajunge la insolvență devine un proces colectiv. Nu este ceva interzis de lege să faci o executare individuală. Dar e evident că tot ce înseamnă zonă economică s-a schimbat şi trebuie o modificare legislativă”, conchide el.

Iulică Măntescu: O mizerie

Riscul este ca CFR Marfă să rămână cu datorii către salariați, in plus mizeria că CFR Marfă, tot ce a vândut, a vândut la preț din contabilitate și locomotive și nave ferryboat și scara din blocul de pe Turda. ANAF vinde totul la 25% din prețul din contabiltate, cee ace mis e pare o afacere mizerabilă. Valorile evaluate sunt prinse in contabilitate, spune el.