Strategia feroviară 2026-2030, aprobată în ședință extraordinară de Guvern

Strategia feroviară 2026-2030 este dezbătută miercuri după amiază în cadrul unei ședințe extraordinare de Guvern.

UPDATE. Ministerul Transporturilor a anunțat că Executivul a aprobat Strategia de dezvoltare a infrastructurii feroviare pentru perioada 2026-2030. ”Documentul strategic setează ca prioritate absolută stoparea declinului tehnic al rețelei feroviare și recuperarea accelerată a restanțelor istorice privind repararea  și modernizarea căilor ferate. Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a infrastructurii feroviare pentru perioada 2026-2030,  care a fost adoptată astăzi, vine în continuarea documentului aprobat pentru perioada 2021-2025, perioadă marcată de un context economic și social dificil, care a dus la o implementare doar parțială a proiectelor”, se arată în comunicatul ministerului.

Pe agenda ședinței de la Palatul Victoria se află proiectul de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a infrastructurii feroviare 2026-2030, în ciuda faptului că, anterior, Ministerul Finanțelor respinsese documentul.

„Conținutul Strategiei 2026-2030 nu exprimă opțiuni de politică publică noi, ci preia și rulează orizontul de planificare al unor documente aprobate de guverne cu plenitudine de competență”, transmite Guvernul, în nota de fundamentare a proiectului. Strategia CFR SA nu este o politică nouă, ci un act subsecvent Master Planului General în Transport și Programului investițional pentru dezvoltarea infrastructurii de transport.

---

---

Proiectul, făcut public de Transporturi luna trecută

Proiectul a fost pus în consultare publică de Ministerul Transporturilor în luna iulie și puteți citi AICI articolul detaliat despre prevederile strategiei.

Prin document se propune limitarea la cca 600 km a mediei anuale de linie reînnoită, cel puţin în următorii 17 ani (perioadă în care este aşteptată finalizarea marilor proiecte de modernizare a coridoarelor europene), pentru a limita impactul produs de indisponibilizarea liniilor supuse lucrărilor de reînnoire. În plus, selecţia zonelor de reţea planificate pentru reînnoire trebuie făcută pe baza unor analize de trafic care să asigure soluţii de derulare a traficului în condiţii cât mai bune pe durata lucrărilor de reînnoire.

De asemenea, se are în vedere reducerea la minim a duratelor de indisponibilizare a liniei din cauza lucrărilor de reînnoire. Abordarea lucrărilor de reînnoire orientată spre ostilizarea minimă a traficului feroviar este posibilă doar prin utilizarea de către constructori a unor echipamente şi tehnologii de mare productivitate. Pe piaţa construcţiilor de infrastructuri feroviare există deja tehnologia necesară care permite o productivitate foarte ridicată a lucrărilor de reînnoire, dar angajarea de către firmele de construcţii a unor astfel de tehnologii poate fi obţinută doar printr-o politică adecvată a Guvernului, în ceea ce priveşte aprobării finanațării și asigurarea plăţilor stabilite prin contracte.

Este însă luată în consideraţie şi asigurarea unui ritm rezonabil de recuperare a restanţelor în ceea ce priveşte alte elemente ale infrastructurii feroviare (în principal, lucrări de artă şi terasamente), în vederea înlăturării unor consecinţe critice asupra performanţelor circulaţiei trenurilor din raţiuni de siguranţă a circulaţiei.

Lungimea medie anuală a lungimii liniilor curente şi directe reînnoite este de cca 570 km care, pe de o parte, asigură sustenabilitatea financiară şi fezabilitatea din punct de vedere tehnic, iar pe de altă parte creează premisele pentru asigurarea continuităţii serviciilor de transport feroviar.

În primii 5 ani se are în vedere o creştere progresivă a obiectivelor anuale privind lungimea liniilor curente şi directe reînnoite, pe de o parte în scopul de a permite migrarea către un ritm adecvat de finanţare a lucrărilor de acest tip, iar pe de altă parte în scopul de a permite consolidarea progresivă a încrederii firmelor de construcţii în stabilitatea programului (cu consecinţe privind angajarea capacităţilor tehnologice necesare).