VIDEO | 14 ore prin România într-un vagon de dormit vechi de peste 60 de ani. Verdictul unui vlogger străin

Un vlogger de călătorii danez a parcurs cu trenul de noapte cei 686 km dintre Baia Mare – București, într-un vagon de dormit fabricat în Germania în urmă cu peste șase decenii. Exteriorul degradat, căldura și zgomotul nu l-au împiedicat să aprecieze cabina surprinzător de confortabilă și atmosfera de „muzeu în mișcare”. La finalul celor 14 ore, trenul a ajuns în Gara de Nord cu numai trei minute întârziere.

Vloggerul Simon Andersen a urcat în trenul IRN 12648, care leagă Baia Mare de București Nord, pentru a vedea cum este o călătorie de o noapte într-unul dintre cele mai vechi vagoane de dormit aflate încă în serviciu regulat în Europa.

Traseul de 686 km era programat să dureze aproximativ 14 ore, ceea ce înseamnă o viteză medie de numai 49 km/h. Pentru o cabină rezervată integral, în regim single, călătorul a plătit 487 de lei, echivalentul a aproximativ 93 de euro.

În ciuda duratei mari, Andersen a considerat că prețul este bun pentru o cabină privată și a spus la final că ar repeta experiența.

Călătoria a fost efectuată pe un traseu temporar, trenul fiind deviat din cauza lucrărilor de modernizare desfășurate pe ruta sa obișnuită.

Vagonul de dormit, atașat în Baia Mare

Trenul pornește din Satu Mare, însă vagonul de dormit folosit de Simon Andersen a fost atașat garniturii abia în Gara Baia Mare.

Vloggerul a filmat întreaga manevră. Locomotiva s-a desprins de tren, a mers spre depou pentru a prelua vagonul de dormit, apoi a revenit și l-a cuplat la restul garniturii.

Înainte de sosirea trenului, Andersen a prezentat și Gara Baia Mare, o clădire inaugurată în anii ‘60, în perioada în care industria minieră avea un rol important în economia orașului și genera un trafic feroviar considerabil.

În prezent, gara oferă facilități de bază, de la case de bilete și toalete până la un mic magazin și chiar o frizerie.

Aspect ruginit la exterior, interior de „muzeu în mișcare”

Vagonul din seria CFR 71-31 WLABmee a fost fabricat inițial în 1959 de compania germană Hansa Waggonbau, la Bremen.

Acest tip de vagon a circulat timp de mai multe decenii în Germania, iar exemplarele ajunse în România au fost cumpărate de CFR de la Deutsche Bahn la începutul anilor 2000 și modernizate ulterior la București.

Prima impresie a vloggerului nu a fost una favorabilă. Exteriorul vagonului era ruginit și prezenta urme evidente de degradare.

Situația s-a schimbat după ce a pășit în interior

Cabina păstra panouri din lemn, inserții aurii și numeroase detalii specifice trenurilor de noapte din anii ‘60 și ‘70. Andersen a descris atmosfera drept asemănătoare celei dintr-un muzeu în mișcare sau dintr-un film vechi în care un om de afaceri călătorește spre Capitală.

Pat confortabil și chiuvetă ascunsă

Cabina era echipată cu două paturi, dintre care cel inferior s-a dovedit, potrivit vloggerului, foarte confortabil.

În compartiment se mai aflau o măsuță, suporturi pentru pahare, buzunare de depozitare, numeroase umerașe, o scară pentru accesul la patul superior și un mic coș de gunoi.

Sub una dintre suprafețele rabatabile era ascunsă și o chiuvetă, alimentată cu apă la o presiune considerată surprinzător de bună pentru vârsta vagonului.

Pasagerul a primit o sticlă de apă, un prosop și un mic kit care conținea săpun, șervețele umede, o periuță și pastă de dinți.

Ușa cabinei putea fi încuiată din interior, iar priza electrică, deși avea un aspect îndoielnic, a funcționat.

La începutul călătoriei nu funcționau luminile din cabină și de pe coridor, însă problema s-a rezolvat ulterior.

Fără aer condiționat în timpul verii

Principala problemă a fost lipsa instalației de aer condiționat.

Temperatura putea fi redusă numai prin deschiderea geamului, acționat manual cu ajutorul unei manivele. Din cauza căldurii, Simon Andersen a lăsat fereastra deschisă aproape întreaga noapte.

Aerul mai rece a venit însă la pachet cu zgomotul produs de rularea trenului, praful ridicat de pe traseu și vegetația care atingea uneori exteriorul vagonului.

Praful intrat prin geam, combinat cu cel acumulat în textilele vechi, i-a provocat vloggerului o reacție alergică. Acesta a fost nevoit să ia medicamente antihistaminice pentru a putea continua călătoria.

„Nu faceți această călătorie în mijlocul unui val de căldură”, a fost una dintre recomandările sale de la finalul filmării.

Toaletă veche, dar surprinzător de curată

Toaleta vagonului era una de concepție veche, cu evacuare directă pe calea ferată, însă Andersen a găsit-o într-o stare mai bună decât se aștepta.

Existau hârtie igienică, săpun, prosoape de hârtie și apă curentă.

Vagonul dispunea teoretic și de un duș. Debitul apei era însă atât de redus, încât pasagerul a renunțat să-l folosească.

„Să spunem doar că nu m-am simțit suficient de curajos încât să încerc să fac un duș acolo”, a spus el.

O experiență asemănătoare fusese relatată în 2024 și de britanicul Albie Pearce, care a călătorit cu un vagon Hansa al CFR Călători între Timișoara și Iași. Și acesta apreciase paturile și confortul cabinei, dar remarcase instalațiile vechi și debitul aproape inexistent al dușului.

Trei schimbări de locomotivă până la București

Călătoria i-a oferit vloggerului și ocazia de a observa diversitatea materialului rulant folosit de CFR Călători.

Din Baia Mare, trenul a plecat cu o locomotivă diesel din Clasa 64, utilizată pe sectorul neelectrificat și cu linie simplă. Andersen a remarcat inclusiv un geam spart și reparat provizoriu la locomotivă.

La Dej, locomotiva diesel a fost înlocuită cu una electrică din Clasa 40. Trenul ajunsese aici cu aproximativ 30 de minute întârziere.

În Cluj-Napoca, garnitura și-a schimbat sensul de mers, a primit vagoane suplimentare și a fost preluată de o locomotivă electrică din Clasa 41.

O altă schimbare a avut loc în timpul nopții, la Ploiești Vest. Ultima parte a călătoriei spre București a fost efectuată cu o locomotivă Softronic.

Viteza maximă a trenului era limitată la 140 km/h de caracteristicile vagonului de dormit.

A recuperat aproape toată întârzierea

Deși acumulase aproximativ 30 de minute întârziere în prima parte a traseului, trenul a recuperat aproape tot timpul pierdut.

Simon Andersen a ajuns în Gara de Nord la ora 6:25, cu numai trei minute după ora prevăzută în grafic.

Vloggerul a dormit aproximativ cinci-șase ore, somnul fiind întrerupt de zgomot, căldură și reacția alergică. Verdictul său a rămas însă în mare parte favorabil.

El a apreciat patul, cabina, accesoriile oferite pasagerilor și atmosfera vechiului vagon, despre care a spus că este mult mai bine întreținut la interior decât ar sugera aspectul exterior.

În ciuda problemelor întâlnite, Andersen a declarat că s-a bucurat de experiență și că și-ar rezerva din nou o călătorie în același vagon.