Slide Slide


PARTENERI:

[Povești pe Drumuri de Fier] CALEA FERATĂ – O necesitate de Transport, Comerț înfloritor între Orient și Occident și principalul Contributor al Revoluției Industriale

By

Trecutul istoric, bate trecutul personal, iar în sensul acesta am încercat împreună cu invitatul nostru special, dl. Mircea Dorobanțu de la CENAFER, să facem un ocol feroviar și să ne întoarcem în timp, mai exact într-o epocă în care nu erau cunoscuți termeni precum „Calea Ferată”.

Nu doar că am încercat, dar am și reușit să aflăm mai multe despre ceea ce numim astăzi Căile Ferate Române – O Instituție cu Trecut, Prezent și Viitor. Toate aceste lucruri s-au întâmplat în al doilea episod al serialului CFiR de PODCASTURI: Povești pe Drumuri de Fier – podcastul care se ascultă cu inima”.

Astfel, am aflat despre strămoșul Căilor Ferate (rutele comerciale), unul mult mai îndepărtat decât ne-am fi putut imagina și care ne duce cu gândul tocmai în vremea grecilor și a romanilor, adică în timpuri atât de străvechi, încât riscă să fie uitate de către tinerele generații.

Sursa foto: descopera.ro

Calea Ferată are un strămoș mult mai îndepărtat decât ne-am putea imagina, și anume rutele comerciale din vremea Greciei Antice, iar mai apoi din vremea romanilor, care se concretizau în transportul cu carele a diverselor bunătăți către Orient, către Grecia și așa mai departe. Practic aceste lucruri se desfășurau împiedicate fiind de starea vremii. Mai exact, dacă ploua se formau noroaie, carele înaintau greu și atunci s-a ajuns la concluzia că „noi vrem să susținem aceste rute comerciale”. Cum? Răspunsul a fost unul foarte simplu: „să nu mai depindem de vreme”, adică să funcționeze, să meargă indiferent de condițiile meteo. Soluția găsită a fost pietruirea drumurilor în zonele în care traficul de care era destul de intens, iar carele trebuiau să treacă unul pe lângă altul fără să se lovească. Se năștea necesitatea proiectării a ceea ce numim azi Cale Ferată… (au fost scobite șanțuri în piatră pe care circulau carele, având aceeași distanță între roți, ele mergeau cumva ghidate unul față de celălalt).”

Scopul nostru, așa cum spuneam și în primul articol – CĂILE FERATE ROMÂNE – Radiografia celei mai vechi instituții de importanță strategică la nivel național și perioada ei de glorie, este de a menține vie flacăra istoriei și de a nu lăsa pe nimeni (răuvoitor) de a se apropia de ea și a o atinge (stinge). Iar, demersul nostru merge mai departe, la fel ca un tren încărcat cu amintiri. Rutele comerciale au constituit fundația bunăstării oamenilor din acele vremuri. Cu cât aveai mai mult acces la aceste rute (un privilegiat al vremurilor respective), cu atât erai mai înstărit și îți câștigai respectul în societate.

Proiectarea a ceea ce avea să însemne Calea Ferată, cu bune și cu rele, s-a născut dintr-o reală necesitate, cu ajutorul mai multor minți iscusite care au vrut să-și eficientizeze și ușureze munca de zi cu zi. Și au reușit declarând „război” vremii prin gândirea și construirea unui vagonet care să meargă pe o linie, iar în tot acest proces omul (muncitorul) trebuia doar să împingă acest vagonet. Astfel, munca fizică (căratul în spate) era eliminată. Mai mult de atât, vagonetul trebuia să circule pe o linie, pe o cale, iar astfel tot din necesitate, au apărut (au fost inventate) șinele de lemn, ca o a doua etapă a Dezvoltării acestei instituții: „Apoi a urmat exploatarea minieră. Aici, ne gândim la aur, pentru că romanii scoteau aur din munți, iar această cantitate mare de pământ (înainte de a filtra aurul și a rămâne pur) trebuia cărată cumva, iar atunci s-au gândit să inventeze un vagonet care mergea pe o linie. Astfel, tot minereul era așezat în vagonet și omul doar împingea vagonetul, nu mai căra cu spatele. Așa au apărut șinele de lemn care la început erau formate din trunchiuri de copaci (erau roți care rulau pe acești bușteni).”

În acest context al Dezvoltării au fost identificate mai multe galerii și o singură ieșire, fapt care îi punea puțin în dificultate și care le-a oferit șansa provocării la care au răspuns fără echivoc prin inventarea Macazului (termen care face parte și din sloganul CFiR): „Așa s-a inventat macazul care oferea posibilitatea schimbării liniei când într-o parte, când în cealaltă parte. Așadar, prima Cale Ferată în adevăratul sens al cuvântului este când apare primul schimbător de cale.”

Domnul Dorobanțu, invitatul nostru în cadrul Podcastului: „O incursiune în istoria Căilor Ferate Române – O instituție cu trecut, prezent și viitor”, pasionat de istorie ne-a povestit cu patos și entuziasm despre primul schimbător de cale, proveniența acestuia și locul în care se află la acest moment, lucru fascinant atât pentru feroviarii de carieră, dar mai ales pentru cei mai puțin cunoscători ai domeniului Feroviar: „Primul schimbător de cale care este atestat documentar, al cărui original se află în Muzeul Tehnic de la Berlin a fost găsit în Transilvania. În evidențele contabile al Minei Ruda 12 Apostoli de la Brad figurează în anul 1535 – Vagonet cu schimbător de cale – (avem și noi o machetă în Muzeul CFR).”

În toată istorisirea noastră ne-am dat seama și am ajuns la o unică concluzie, și anume: Calea Ferată s-a născut dintr-o necesitate acută de transport, pentru un comerț înfloritor între Orient și Occident, devenind astfel principalul contributor al Revoluției Industriale, aducând și crescând nivelul de bunăstare în toate domeniile de activitate în care și-a făcut loc și a putut să-și găsească sensul: „Calea Ferată a apărut ca o necesitate de transport, și anume în Anglia minele de cărbune produceau cărbune, consumatorii aveau nevoie de tot mai mult cărbune pentru că era Epoca Revoluției Industriale, totul se construia, se făceau fabrici, iar toate aveau nevoie de energie (vorbim despre energia aburului, că nu putea fi altceva atunci), iar pentru asta aveai nevoie de cărbune, cât mai mult cărbune și atunci practic oamenii s-au gândit (din și la nevoie), la Calea Ferată care a dus, a contribuit mai bine spus la Revoluția Industrială. Practic, a dus la creșterea capacității de transport, iar mai apoi a putut fi folosită și la transportul de bușteni, a putut fi folosită și pentru transportul oamenilor, pentru transportul combustibilului etc.. Concluzionând, Calea Ferată și-a găsit utilitatea în toate domeniile de activitate. Calea Ferată în România reprezenta practic Comerțul înfloritor între Occident și Constantinopol. Iată că au fost și lucruri bune, au fost și lucruri rele, dar Calea Ferată a fost ca un arbore care a generat Evoluția, iar România a fost avantajată.


Vezi aici episodul


În realizarea emisiunii am fost susținuți și sprijiniți de S.C. Atelierele CFR Grivița S.A.o Societate de prestigiu în efectuarea de reparații, serviciu de întreținere, modernizare și reconstrucție a vagoanelor de călători pentru trafic intern și internațional, dar și a vagoanelor de marfă, adică a tot ce înseamnă material rulant.

Episodul “O incursiune în istoria Căilor Ferate Române – O instituție cu trecut, prezent și viitor” a fost realizat cu sprijinul Partener Media

Va urma…

Folosim cookie-uri pentru a vă îmbunătăți experiența pe site-ul nostru. Navigând pe acest site web, sunteți de acord cu utilizarea noastră de cookie-uri.

Share