După ce i-a pus piedici, Guvernul declară Mocănița Transilvaniei de utilitate publică

Întâi îți îngreunez activitatea, apoi îți dau o distincție. Așa procedează Guvernul atunci când vine vorba de transportul pe căile ferate înguste. La doar trei săptămâni de când Guvernul a adoptat o Hotărâre prin care introduce restricții birocratice în funcționarea acestui tip de transport turistic, Ministerul Transporturilor a promovat un proiect de act normativ prin care Asociația Mocănița Transilvaniei să fie declarată de utilitate publică.

Pe site-ul Ministerului Transporturilor a fost postat, în consultare publică, proiectul de Hotărâre de Guvern privind recunoașterea Asociației Mocănița Transilvaniei ca fiind de utilitate publică.

În Nota de fundamentare a proiectului de act normativ se arată că asociația menționată a solicitat acordarea acestui statut, iar ministerul, după ce a făcut verificări, a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

Asociația Mocănița Transilvaniei, organizație non-guvernamentală, non-profit, a fost înființată în 2015, prin sentința civilă pronunțată atunci de Judecătoria Bistrița, fiind înregistrată în Registrul asociațiilor și fundațiilor. ”În cei peste 10 de ani de experiență, Asociația Mocănița Transilvaniei a realizat o serie de parteneriate, de protocoale de colaborare, cu impact direct asupra stabilității asociației și asupra atingerii obiectivelor propuse”, se menționează în documentul citat. Asociația are protocoale, convenții de colaborare și acorduri de parteneriat cu Consiliul Județean Bistrița, Primăria Comunei Teaca, Primăria Comunei Râciu, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Asociația Prietenii Mocăniței și cu Asociația Synerb Venture Catalyzer.

---

---

Mocanița Transilvaniei, o istorie de peste 100 de ani

Să amintim mai întâi, pe scurt, istoria acestei căi ferate, și apoi să vedem ce piedici le-au impus guvernanții celor care exploatează transportul pe căile ferate înguste.

La începutul secolului 20, a fost înregistrată şi înfiinţată la Budapesta, în clădirea Băncii Agrare şi Dobânzii Ungare, “Societatea Căilor Ferate de Interes Local Mureş-Turda”, susţinută de capital privat, având ca scop construcţia unei reţele de căi ferate cu encartament îngust de 760 mm, în lungime de 200 km, astfel: Târgu Mureş-Praid (82 km), Târgu Mureş-Iuda (81 km) şi Band-Miheşul de Câmpie (28 km). În anul 1912, s-a aprobat autorizaţia de construcţie pentru toate tronsoanele de cale ferată îngustă menţionate mai sus, iar pe 31 ianuarie 1915 au fost puse în funcțiune. Circulaţia trenurilor a fost oprită la 1 aprilie 1997 pe motiv de rentabilitate şi trecută în conservare, iar în anul 2011 linia a fost ridicată din teren de către o firmă privată, între Târgu Mureș și Raciu, respectiv între Teaca și Lechința. În prezent, a rămas o singură porţiune de 35 km între Râciu (Mureş) şi Teaca (Bistriţa-Năsăud). Între timp, pe linie s-au făcut lucrări ample de reabilitare, așa cum a mai scris și Club Feroviar.

Cerințele birocratice impuse de Guvern

În ședința de Guvern de acum trei săptămâni a fost adoptată o Hotărâre ”privind cerințele specifice pentru autorizarea laboratoarelor de încercări și a atestării standurilor și dispozitivelor speciale utilizate în activitățile de încercări și verificări din domeniul feroviar, transportului cu metroul, metroul ușor, monorai și transportului urban, suburban și regional pe șine, pe linii ferate industriale și pe căile ferate cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic și verificarea respectării acestor cerințe”.

Așa cum am semnalat la vremea respectivă, actul normativ păcătuiește prin excesul de zel, introducând noi cerințe birocratice menite să aducă bani și să asigure obiect de activitate unor instituții ale statului. Este incontestabilă nevoia controlului tehnic la transportul cu mocănițele, dat fiind că de-a lungul anilor au existat câteva accidente, fără victime însă. Însă una este să fie făcut un control tehnic de către inspectori specializați la componente esențiale pentru siguranța circulației, precum cele din partea de rulare sau frânare, alta este să le fie cerute la grămadă dosare cu matrici de activități și tot felul de acte pentru orice piesă din componența unei garnituri turistice. La modul absurd se vor putea cere dovezi că nu știu ce cutie de unsoare ruginită a fost înlocuită cu alta confecționată și testată într-un laborator special sau că firma ce operează mocănița și care are de regulă câțiva angajați trebuie să dețină personal dedicat activității de laborator.

---

---

Se propune reluarea circulației Mocăniței oltenești

Chiar și în actualele condiții legislative, se mai găsesc totuși și pasionați ai căilor ferate care se luptă pentru repunerea pe șine a trenurilor cu destinație turistică.

Bunăoară, Asociația Kogayon le propune autorităţilor judeţene şi celor locale din Vâlcea un parteneriat  pentru a salva și introduce în circuitul turistic mocăniţa care aducea calcar de la Costeşti până pe platforma chimică din Râmnicu Vâlcea.

Cale ferată industrială uşoară ce străbate cinci localităţi din judeţ – Mihăeşti, Băbeni, Frânceşti, Tomşani şi Costeşti – nu mai este folosită din 2019, când proprietarii Uzinei de Sodă Govora, grupul polonez Ciech SA, au oprit activitatea, iar acum riscă să ajungă la fier vechi, după ce a fost vândută împreună cu uzina unor firme specializate în colectarea şi valorificarea deşeurilor, inclusiv cele feroase.

”Calea ferată are un mare potenţial dacă se găseşte o soluţie pentru utilizarea ei ca mocăniţă turistică, fie şi numai pe o porţiune, de exemplu Tomşani-Bistriţa, cel mai pitoresc tronson din această rută şi care are în jur de opt, nouă kilometri. Infrastructura este bine conservată, nu este deloc degradată, pentru că, dacă nu mă înşel, locomotiva a circulat pentru mentenanţă până anul trecut. Şi gările de pe traseu sunt încă în picioare, deşi sunt părăsite. Dar pot fi amenajate şi se pot face uşor şi trasee de vizitare de la ele, astfel că poate deveni un element de infrastructură care poate dezvolta şi ridica întreaga zonă”, a declarat pentru Agerpres preşedintele Asociaţiei Kogayon, Florin Stoican.

El a adăugat că au avut loc deja discuţii cu specialişti în infrastructura feroviară, pentru a găsi soluţii în vederea adaptării mocăniţei la transportul de pasageri şi face apel şi la autorităţile judeţului să sprijine acest demers prin iniţierea de discuţii cu noii proprietari ai uzinei de sodă.

Povestea acestei mocăniţe, singura de la sud de Carpaţi, a început la sfârşitul secolului al XIX-lea, când, prin Ordin Regal, a fost înfiinţată o linie de tren cu ecartament îngust, care lega zona montană a Vaideeniului de oraşul Băbeni, o rută de aproximativ 50 km pe care se aduceau lemne de la munte, dar era folosită şi pentru transportul de pasageri, în special muncitori, din localităţile de pe traseu – Vaideeni, Costeşti, Tomşani, Frânceşti şi Băbeni. Aceasta a funcţionat până după cel de-al Doilea Război Mondial, când a fost desfiinţată de autorităţile comuniste şi demontată pe traseul Tomşani-Viadeeni.

În 1959 însă, odată cu construirea Uzinelor Sodice Govora, mocăniţa a fost repusă în funcţiune pentru a aduce materie primă de la cariera de calcar din Costeşti, pe un traseu modificat între platforma chimică spre Băbeni şi de la Tomşani spre carieră, dar care păstrează circa 70% din vechea linie. În prezent, calea ferată, care are un ecartament îngust, de 760 mm, măsoară 44 km lungime şi are patru staţii unde trenurile se pot încrucișa.