Economistul șef al BNR Valentin Lazea ne îndeamnă să mergem cu trenul, nu cu mașina

Economistul șef al BNR Valentin Lazea ne îndeamnă să mergem cu trenul și cu alte mijloace de transport în comun, nu cu avionul sau cu mașina.

”De doi ani băncile centrale practică dobânzi real pozitive. Ceea ce va face un iad din viața datornicilor. Ideea este așa: nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai, deja trăiți cu mult peste posibilități. Refolosiți lucruri, reparați-le, sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătoriți cu avionul, ci cu trenul”, a spus Valentin Lazea, la podcastul Andreei Roșca ”Vast and curious”, citat de HotNews.

Lazea a mai adăugat că dacă productivitatea unei persoane scade, dar primește mai mulți bani, ea nu devine mai bogată, ci mai săracă, pentru că „va veni inflația și îi va lua”. El a mai explicat că politicienii mizează pe necunoașterea economiei de către publicul larg. „Toți economiștii știu că iluzia banilor este un instrument de a manipula masele zicându-le vă mai dăm niște bani. Și oamenii zic ura, trăiască, dar nu se gândesc că poate nu au o creștere de productivitate care să justifice acei bani”, a mai spus Lazea.

---

---

”Traiul pe datorie era o chestie foarte riscantă până la 1914”

Interviul a fost realizat cu ocazia lansării cărții ”O istorie morală a politicilor monetare și fiscale”, iar dialogul a abordat teme sensibile, cum ar fi taxarea progresivă, riscul ca populațiile lumii a treia, care învață pe rupte, să ajungă să domine, dar și reîncarnarea și cum traiul pe datorie era un lucru foarte riscant până la 1914.

”Generațiile tinere își închipuie că a existat credit dintotdeauna. Creditul, traiul pe datorie era o chestie foarte riscantă până la 1914 și foarte izolată. Da, traiul pe datorie era o excepție. Chiar era o rușine ca muncitor american să iei credit. După care am început primele forme incipiente. Ford și primii fabricanți de mașini, pentru că erau scumpe mașinile au dat credit pentru oamenii pe care îi cunoșteau foarte bine pentru ca aceștia să-și ia mașină. După aceea a intervenit așa-numitul revolving credit. Marile lanțuri de magazine americane au zis: îi știm pe clienții aceștia, așa că le dăm pe datorie, ca să cumpere tot de la noi marfă. Erau o chestie strict personalizată.

În 1958 vine Bank of America, banca imigranților italieni, în treacăt fie spus, și zice hai să depersonalizăm relația asta, hai să introducem cardul de credit, care să fie valabil mai întâi la nivelul statului California, apoi pe toată suprafața Statelor Unite ale Americii. Și a început această relație depersonalizată… După aia a început să fie tot mai relaxat nivelul de acceptare a documentelor în baza cărora luai credit, dar, în goana de a emite cât mai mulți bani și mânată și de factorul politic, s-a ajuns să se dea la toată lumea, inclusiv la persoane NINJA (no income, no job or assett)”, a mai spus economistul șef al BNR.