La aproape două săptămâni după încheierea InnoTrans 2022, eveniment la care Club Feroviar a fost prezent și v-a ținut la curent cu ce s-a întâmplat la Berlin, vă povestim și cum am ajuns acolo. Subsemnatul a plecat cu trenul spre Berlin, iar colegii mei au venit cu mașina, pentru că aveau de transportat mai multe materiale grele și voluminoase. Surprinzător poate pentru unii, cu trenul București-Berlin am ajuns într-un timp mai scurt decât colegii mei care s-au deplasat pe cale rutieră.
În ciuda faptului că o mare parte din traseul feroviar s-a desfășurat pe rețeaua românească, unde nu mai este niciun secret pentru nimeni că viteza de deplasare nu este tocmai cea adecvată, călătoria mea cu trenul a fost mai scurtă decât cea cu mașina. Pe scurt, colegii mei au plecat din București duminică dimineață la ora 8,00, au înnoptat la Gyor, în Ungaria, iar luni și-au continuat drumul spre Berlin, unde au ajuns la ora 19,00. Tot pe scurt, eu am plecat din Gara de Nord din București duminică la ora 14,00 și am ajuns în capitala Germaniei luni la ora 23,00.
Călătoria cu trenul București-Berlin a început cu IRN 346
În cele ce urmează vă voi prezenta detaliat călătoria mea cu trenul București-Berlin și retur. Unele aspecte ale acestei călătorii le-am mai relatat și atunci, la ”cald”, însă acum se impune o recapitulare, pentru a avea imaginea de ansamblu.
Așa cum spuneam, am plecat din București Nord la ora 14,00 cu IRN 346 Dacia, cu destinația Wien Hauptbahnhof. Bine, trenul românesc s-a oprit la Budapesta, așa cum am scris la vremea respectivă, din cauza faptului că a avut întârziere și MAV n-a mai vrut să asigure tracțiunea.
Revenind la călătoria pe teritoriul românesc și apoi pe cel maghiar, vagonul de dormit și cel cușetă au fost ocupate la capacitate maximă. Totul curat și îngrijit, chiar dacă vorbim de vagoane care au o vârstă venerabilă, fiind totuși modernizate.
La vagonul restaurant nu poți plăti cu cardul
Un mare plus este vagonul restaurant care se află în componența garniturii de pe ramura nordică a trenului, cea care se deplasează pe relația Ploiești Vest-Brașov-Sighișoara-Alba Iulia-Arad-Curtici.
Prețurile sunt acceptabile pentru un vagon restaurant (50 de lei un meniu complet friptură+garnitură+salată) și se poate plăti atât în lei, cât și în euro. Marele minus este că nu se acceptă decât plata cash, fapt care favorizează evaziunea fiscală și dă naștere la conflicte atunci când trebuie dat restul.
De la Budapesta, unde garnitura românească s-a oprit, mi-am continuat călătoria până la Viena (la fel ca ceilalți călători din tren) cu un RegioJet, la clasa a doua. Condițiile de călătorie au fost bune, cu excepția faptului că unii dintre noi au fost ridicați de pe scaunele pe care se așezaseră de către cei care aveau deja locuri rezervate. Una peste alta, am plecat din Budapest Keleti la ora 7,40 și am ajuns în Wien Haptbahnhof înainte de ora 11,00 și nu a trebuit să plătim niciun tarif suplimentar.
Condiții excelente în trenul operat de České dráhy
Mi-am luat bilet la primul tren spre Berlin Haupbahnhof, trenul RegioJet 258, operat de Căile ferate cehe, České dráhy. Aici se impune precizarea că biletul l-am cumpărat de la casa de bilete a ÖBB, operatorul austriac de stat, chiar dacă trenul nu era al lor. De la casieriile CFR Călători nu poți cumpăra bilete la Regio Călători sau Softrans, de exemplu.
Trenul a plecat la ora 13,10 și ar fi trebuit să ajungă la Berlin la ora 22,26. Vagoanele sunt foarte curate și îngrijite, fiecare scaun era dotat cu măsuță pe care să-ți poți pune laptopul, prize și Internet Wi-Fi gratuit de la CD. Lucruri pe care nu le vezi, toate laolaltă, în trenurile CFR Călători – măsuțele sunt sau nu sunt (mai mult nu sunt), iar Internetul lipsește cu desăvârșire.
O mențiune specială și pentru vagonul restaurant al České dráhy. Prețurile erau similare cu cele practicate la noi (11 euro un meniu), însă se putea plăti și cu cardul, ceea ce a reprezentat un mare plus. În final, trenul a ajuns la destinație cu puțin peste 30 de minute întârziere, la ora 23,00. Deh, se întâmplă și la case mai mari ca trenul să întârzie.
Cu două ore mai puțin decât cu mașina
Una peste alta, drumul meu până la Berlin a fost mai scurt cu două ore decât cel al colegilor mei. Și ar fi fost și mai scurt dacă trenul românesc ar fi ajuns la Viena și la ora stabilită – 8,21 – pentru că aș fi luat un alt tren spre Berlin, mai devreme.
Și acum să vă spun și cât a costat această călătorie cu trenul București-Berlin. Biletul de tren la CFR Călători, dus-întors, a costat 830 de lei. La dus cu vagon de dormit, la întors cu cușetă, căci n-am mai găsit locuri. La această sumă s-au adăugat 22 de euro la întoarcere, când am plătit diferența de la cușetă la dromitor, dar asupra acestui aspect voi reveni mai jos. În ceea ce privește biletul de tren Viena-Berlin, el a costat 156 de euro.
Deutsche Bahn – măsuțe, prize și Internet WiFi
La întoarcere am făcut mai mult timp pe drum cu trenul decât colegii mei cu mașina, însă asta s-a întâmplat pentru că am vrut să vizitez Berlinul (era prima oară pentru mine și cât s-a desfășurat InnoTrans nu am avut timp de turism) și voiam să revăd Viena, unde nu mai fusesem de vreo 10 ani. O mică paranteză, fără legătură cu domeniul feroviar: dacă ajungeți la Berlin, nu ratați muzeul de la Checkpoint Charlie. Trebuie să nu uităm cum comuniștii au distrus destine în perioada Războiului Rece.
Revenind la calea ferată, am plecat din Berlin Hauptbahnhoff spre Wien Hauptbahnhoff cu o combinație de trei trenuri, cu schimbări la Hanovra și la Munchen (ICE 840, ICE 1689 și RJX 265). Vagoanele de la DB foarte confortabile, dotate cu măsuțe, prize și Internet WiFi. La Hanovra nu a fost nicio problemă cu schimbarea peronului, deoarece pasajele subterane erau dotate cu toate facilitățile, inclusiv lifturi și scări rulante.
Trenul DB a avut întârziere. Călătorii, puși să scoată bani din buzunar
Problemele au apărut însă înainte de a ajunge la Munchen, deoarece a fost un deranjament feroviar la Ingolstadt, așa cum am scris și la vremea respectivă. În consecință, trenul ICE 1689 a întârziat 73 de minute la sosirea în Munchen Hauptbahnhof, iar RJX 265 plecase deja.
M-am prezentat la ghișeul Deutsche Bahn din gară și le-am explicat situația în care mă aflam. Știau despre ce e vorba și mi-au dat două coli A4 – una pe care se certifica întârzierea și cealaltă cu trenurile pe care trebuia să le iau pentru a ajunge la Viena.
M-am urcat în primul tren, operat de Bayerische Regiobahn (BRB), iar când a venit controlorul i-am arătat pe telefon biletul inițial cumpărat online de la DB și cele două coli A4 primite la Munchen. Nu a fost nicio problemă. Am ajuns la Salzburg la ora 9,44 (în loc de 9,42), iar la peronul alăturat era trenul care trebuia să plece spre Viena la ora 9,52.
M-am urcat în tren, a venit controlorul, i-am arătat biletele și au apărut problemele. „Noi suntem companie feroviară privată, nu ne interesează biletul dumneavoastră de la DB. Ori coborâți la prima stație și așteptați un tren ÖBB, care se decontează cu DB, ori plătiți biletul la noi”. Într-adevăr, omul avea dreptate, era un tren Westbahn, așa că am plătit biletul – 52 de euro. Vina le aparținea celor de la DB din Munchen, care m-au îndrumat să iau un tren la care știau că nu sunt valabile biletele mele.
La cușetă și cu vagon restaurant, sau la vagon de dormit și cu mâncare din traistă?
În final, am ajuns în Viena la ora 13,00, în Westbahnhof, unde până acum câțiva ani își termina călătoria și trenul românesc Dacia. M-am bucurat să revăd Viena după atâția ani, mai ales că era și o zi cu soare, însă ce m-a frapat a fost globalizarea accentuată care s-a instalat în acest răstimp. Mai puține restaurante și magazine locale, mai mult McDonalds sau Starbucks.
Îniante de plecarea spre București, am avut de făcut o alegere deloc simplă. Prima variantă era să călătoresc la cușetă pe ramura nordică (IRN 347), la care aveam bilet, împreună cu alți trei pasageri în cabină, dar să am vagon restaurant la care să pot lua cina, micul dejun și prânzul.
A doua variantă, pentru care am optat, a fost să plătesc o diferență de 22 de euro pentru a călători cu vagonul de dormit pe ramura sudică (IRN 348), la care nu este vagon restaurant. Mi-am făcut aprovizionarea de la Billa din Wien Hauptbahnhoff și am călătorit până la București cu vagonul de dormit, în condiții excelente. Trenul a avut o întârziere de peste 60 de minute, dar peisajele din clisura Dunării au făcut toți banii.
În final, prețurile plătite la întoarcere. Tariful plătit pe relația București-Viena și retur l-am menționat anterior. Biletul de tren Berlin-Viena a fost 129,4 euro, la care s-au adăugat, cum am spus, cei 52 de euro la Westbahn și cei 22 de euro la CFR Călători, diferența de la cușetă la vagon de dormit.
Share
Facebook
X
LinkedIn
Telegram
Tumblr
WhatsApp
VK
Mail