Rareori demisia managerului unei companii de infrastructură este însoțită de explicații atât de detaliate privitoare la piedicile aflate în calea lui, precum cea a Oleg Tofilat din fruntea Căilor Ferate din Republica Moldova. Imixtiunea inutilă și nocivă a politicului, dar și controalele financiare efectuate de inspectori care nu înțelegeau mecanismele de funcționare ale căii ferate l-au făcut să își dea demisia.
Oleg Tofilat care și-a dat demisia acum o săptămână de la șefia căii ferate din Republica Moldova a scris câteva rânduri pe pagina sa de socializare, în care își explică decizia. Redăm explicațiile sale, intertitlurile ne aparțin.
Instrumentele manageriale în mâna statului, de fapt
Pe scurt, despre motivele care m-au determinat să-mi dau demisia:
1. Sunt profund îngrijorat de continuitatea activităților. Sunt necesare cel puțin două condiții pentru a o asigura:
– lichiditate – activele circulante trebuie sa depășească obligațiunile curente cu 2-3 luni;
– proeficienta operațională – veniturile anuale să fie superioare cheltuielilor.
Instrumentele corporative de care dispune administratorul CFM nu sunt suficiente pentru a satisface aceste condiții. Măsurile ce se impun – capitalizarea, garantarea creditelor, vânzarea activelor neopera’ionale, eșalonarea obligațiunilor fiscale, alocările bugetare anuale pentru infrastructură și transport de călători – sunt la latitudinea factorilor de decizie politici. Și ele nu vin nici în timpul, nici în măsura necesară.
Absența susținerii de la stat. Zero transferuri de la Republica Moldova
2. Incoerența viziunilor privind riscurile, prioritățile și acțiunile între politic și corporativ. Avem câteva divergențe esențiale în abordări:
Calea Ferată e o afacere sau un serviciu de interes public? Altfel zis, trebuie să se întrețină de sine stătător sau să aibă contribuții de la buget? În viziunea mea, circa 20% din veniturile sectorului feroviar trebuie să vină din buget. La acest moment e zero. Astfel, orice reducere a cererii de transport duce la dificultăți în achitări.
Ce e prioritar în reforma feroviară, forma sau conținutul? E important să livrăm cât mai repede divizarea întreprinderii sau să asigurăm modernizarea guvernanței corporative și mecanisme de piață pentru a spori competitivitatea transportului feroviar?
Care este independența decizională a administratorului CFM (sau altor întreprinderi mari) în activitățile sale? În ce măsură poate decide asupra tarifelor, logisticii operaționale, cooperării cu mediul de afaceri? E necesar de coordonat orice pas cu consiliul de administrație, fondator, minister, guvern sau pot fi stabilite împuterniciri clare și un sistem de notificare și raportare? În domeniul corporativ este esențial să poți adopta decizii repede și consecvent, altfel ești irelevant și necompetitiv.
Demisia lui Tofilat. Prestație mizerabilă a inspectorilor
3. Lipsa oricărei protecții față de ingerințele adverse ale „justiției” și „organelor de control”
Rapoartele din ultimii cinci ani de la inspecția financiara sunt între inept și criminal. Am contestat vehement prestația mizerabilă a inspectorilor din martie 2023 – la conducerea inspecției financiare, la Ministerul Finanțelor, la Parlament. Am solicitat audieri publice ale „constatărilor”, am solicitat anularea prescripțiilor abuzive – zero efect până azi.
Prestația organelor de securitate și anchetă o găsesc execrabilă, în cei aproape trei ani cât am condus CFM. Nu știu dacă doar la CFM este așa, dar am impresia că organele fac totul pentru a complica și compromite lucrul meu ca administrator și nimic pentru a mă susține în revitalizarea întreprinderii. Am formulat sesizări privind atacuri concertate asupra mea și a colegilor, începând cu 2021. Am raportat cazuri concrete de riscuri și activități nocive – fără efect până astăzi. Și chiar dacă pe marea majoritate a ofițerilor cu care am interacționat i-am găsit bine intenționați și competenți, rezultatul eforturilor instituționale nu mi-a lăsat decât un gust amar.
Tofilat: Managerii responsabili sunt obligați moral să își dea demisia
Și atunci când întreprinderea se află în pericol, iar managerul și factorii superiori de decizie nu pot agrea o viziune comună de remediere – consider că un manager responsabil este obligat să-și prezinte demisia. Așa este corect pretutindeni pe mapamond.
Voi prezenta un raport de activitate în curând – și chiar sunt mândru de reușitele CFM din ultimii trei ani. Sunt foarte recunoscător colegilor din echipa de management și întregului colectiv de feroviari, împreună am livrat aceste reușite. Am toată aprecierea pentru colegii din Consiliul de Administrație, care au demonstrat competență și dedicație pe tot parcursul.
Am toată gratitudinea pentru partenerii, furnizorii și finanțatorii CFM, care au investit încredere în capacitățile noastre și sper că nu i-am dezamăgit. Le mulțumesc colegilor din ministere, Guvern, Parlament care au pus umărul la promovarea proiectelor necesare dezvoltării sectorului feroviar. Îmi exprim admirația și recunoștința partenerilor externi – din Ukraina, România, SUA, Franța, Japonia, Germania, Polonia, dar și multiplelor organizații internaționale cu care am reușit să lansăm și să facem multe proiecte necesare sectorului. Le mulțumesc și jurnaliștilor care au reflectat activitățile noastre. Și o mențiune deosebită pentru prietenii și urmăritorii care au ajuns la finalul acestui mesaj plictisitor – sunteți absolumente speciali.
În acești trei ani am reușit împreună să demonstrăm că la CFM se poate altfel, că CFM poate fi o resursă, nu doar o problemă pentru societate. Am toată deschiderea și dorința de a-mi ajuta succesorul să izbutească mai mult decât mine. Sunt sigur că prin viziune și coerență, noua conducere CFM – împreună cu Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale și cu Guvernul – are toate premisele de a remedia problemele temporare cu care ne ciocnim, dar și de a atinge obiectivele strategice de modernizare a sectorului feroviar.
Share
Facebook
X
LinkedIn
Telegram
Tumblr
WhatsApp
VK
Mail