TUI-ul românesc dublu față de Polonia. Japca românească versus strategia poloneză

„N-ai bani, mai strânge un pic șurubul” aceasta pare a fi singura strategie românească în domeniul taxării infrastructurii feroviare, strategie total opusă, spre exemplu, de cea a Poloniei care practică un TUI mai mic decât noi tocmai pentru a încuraja transporturile feroviare de marfă. Acestea sunt concluziile unei analize realizate de Patronatul operatorilor de transport feroviar remisă Club Feroviar, sub semnătura președintei acestuia, Simona Istrate.

Cât costă calea ferată? Comparație a taxei de utilizare a infrastructurii feroviare în România, Germania și Polonia (2024).

Taxa de utilizare a infrastructurii feroviare (TUI) este un indicator-cheie al competitivității transportului feroviar. Nivelul acesteia variază semnificativ între statele membre ale Uniunii Europene, cu implicații directe asupra costurilor suportate de operatori, fie că vorbim de transportul de pasageri sau de cel de marfă. Acest articol analizează comparativ nivelul TUI în România, Germania și Polonia în anul 2024, evidențiind diferențele de structură, politici publice și impactul asupra piețelor naționale.

România: tarif ridicat, sprijin public absent

În 2024, operatorii din România au plătit, în medie, circa 2,1 euro/km pentru trenurile de pasageri și 3,3 euro/km pentru cele de marfă. Această taxă include componente diferențiate în funcție de tonaj, tipul liniei și tracțiunea utilizată. Cu toate acestea, statul român nu a aplicat nicio schemă de compensare sau reducere, iar majorările planificate pentru 2025 pun în pericol competitivitatea feroviară. Lipsa unui cadru stimulativ a dus la scăderea volumelor de marfă transportate pe calea ferată, iar operatorii au fost nevoiți să transfere costurile încărcătorilor sau să renunțe la anumite contracte.

Germania: echilibru instabil între modernizare și competitivitate

Germania aplică un sistem detaliat de tarifare, cu valori ce variază între 5,5 și 9 euro/km pentru trenurile de pasageri (mai mari pentru ICE) și 3,7 euro/km pentru trenurile de marfă. Până în 2023, statul german subvenționa până la 50% din TUI pentru marfă, dar în 2024 aceste fonduri s-au redus semnificativ. Creșterea tarifelor de acces și incertitudinea privind continuarea subvențiilor au dus la avertismente privind pierderea competitivității și la acțiuni legale din partea industriei. Paradoxul german constă în ambiția de a crește cota feroviară combinată cu presiunea financiară asupra operatorilor.

Polonia: tarif redus și politici de stimulare

Polonia a adoptat o abordare diametral opusă: TUI se situează la circa 1,7 euro/km pentru marfă și mai puțin de 1,5 euro/km pentru pasageri. Pentru trenurile intermodale, statul polonez aplică o reducere de 50% printr-un mecanism de compensare directă. UTK, autoritatea de reglementare, controlează riguros structura tarifară, respingând tentativele de supraîncărcare. Stabilitatea tarifară, transparența și sprijinul public au contribuit la creșterea volumelor și a atractivității transportului feroviar.

Concluzie: trei modele, trei rezultate

România taxează excesiv un sector pe care pretinde că dorește să-l sprijine, fără a oferi un cadru predictibil sau stimulativ. Germania mizează pe investiții în infrastructură, dar riscă să-și compromită obiectivele climatice prin majorări de tarife. Polonia demonstrează că o politicare tarifară inteligentă poate stimula creșterea și poate susține competitivitatea. Dincolo de calcule, TUI rămâne un instrument de politică publică: în mâna statului, poate fi fie o frână, fie o rampă pentru calea ferată.

Apel oficial al OPSFPR

Organizația Patronală a Societăților Feroviare Private din România (OPSFPR) lansează un apel ferm și responsabil către autoritățile naționale, politica actuală de tarifare a infrastructurii feroviare este profund dezechilibrată și pune în pericol viabilitatea economică a sectorului. OPSFPR solicită autorităților române să reanalizeze de urgență nivelul TUI și să introducă un mecanism funcțional de reducere sau compensare, în acord cu practicile europene. Considerăm esențială participarea activă și transparentă a actorilor privați în procesul decizional privind stabilirea acestor tarife. Este timpul ca România să treacă de la consultări simbolice la un dialog real și soluții construite în mod real prin consultare și parteneriat cu cei care susțin în mod concret transportul feroviar zi de zi. Doar printr-o abordare echitabilă, predictibilă și bazată pe colaborare se poate construi un sector feroviar competitiv și sustenabil. Argumentul că „nu sunt bani” nu poate justifica inactivitatea: o reducere strategică a TUI poate atrage volume suplimentare de trafic, ceea ce înseamnă mai mulți tren-km facturați, mai multe încasări pentru infrastructură și, în final, o contribuție pozitivă la bugetul de stat prin efecte indirecte – reducerea costurilor externe ale transportului, crearea de locuri de muncă și creșterea mobilității sustenabile.

Exemplul Poloniei este grăitor: pe lângă reducerea aplicată trenurilor intermodale, eliminarea suprataxei pentru trenurile convenționale grele de marfă, introdusă inițial ca mark-up, a dus la stabilizarea costurilor și la menținerea competitivității în segmentele tradiționale de transport feroviar. Această decizie a permis operatorilor să păstreze contracte importante în sectorul industrial și agricol, contribuind la echilibrul economic regional și la consolidarea veniturilor administratorului de infrastructură. OPSFPR îndeamnă toate instituțiile responsabile să iasă din logica pasivității și să trateze politica tarifară ca pe un instrument de dezvoltare națională, nu doar de acoperire a găurilor bugetare. Viitorul căii ferate se decide acum, în plină criză economică și logistică, când deciziile strategice nu mai pot fi amânate.

În paralel cu susținerea sectorului, OPSFPR susține că este necesară și o eficientizare reală a cheltuielilor publice din infrastructura feroviară. O taxare corectă a utilizatorilor trebuie să meargă mână în mână cu reducerea risipei, digitalizarea proceselor și alocarea transparentă a fondurilor către întreținerea și modernizarea rețelei.